Culoarea Zambetului

Departat de viata zgomotoasa,aruncat aievea pe-un camp neroditor,un om zambea cam rar,dar de-un colorit izbitor.Cand zambeste la caderea unei frunze,padurea se cutremura si canta din fosnetul agale.Cand zambeste la pasul catre tot ce-l inconjoara,zambetul sau,verde-albastru,te-nfioara.Iar cand zambeste catre-a lui iubire ne-mplinita,toata natura-i verde si-l imita. A invatat sa zambeasca pe rand,stele,vietati,pe incapatanatii bolovani,chiar si pe singura poteca,ce-o umbla zi de zi de-un an.Acum zambeste iarasi rar,ca-ci bolovanii-a imblanzit,natura iar a inverzit,poteca-i ascunsa de-a ei iarba vecina,iar lista poate continua,desi nu vrea sa fie-asa.Pana la urmatorul zambet poate trece-un an,insa culoarea sa,merita asteptarea-n noi,pe orice plan.