Sufletul ca prada a necesitatii

Franturi de vise navalesc apasat peste privirea mea incetosata.Cobor din maretul baldachin,imi fac in graba rugaciunea si primesc in dar lumina.Schimb o costumatie pe alta,raman acelasi eu,poate doar cu ochii mai limpezi si pasesc in noua zi.Astazi incep totul cu expresia : "am nevoie"...de ce am nevoie? Am nevoie de : hrana trupeasca,curatenie fizica,putere de lucru,sfat si indrumare,obiecte casnice si nu numai,trocul zilnic evaluat monetar....am nevoie de un suflet langa mine.Caut sa indeplinesc toate nevoile..rand pe rand,gasesc scuze pentru lipsa unor indepliniri,multumesc Cerului si celor ce m-au ajutat pentu indeplinirea celorlalte...pasesc catre viitor cu pasi marunti...dar ultima nevoie nu mai vine....
Fenomenul devine repetitiv,zilnic,saptamanal,lunar...se indreapta spre a deveni anual si eu tot nu ma las.S-au schimbat soarele si luna,s-au schimbat culorile frunzelor de la geam,s-au schimbat hainele mele,rugaciunile si trocul necesar...aproape toate s-au schimbat,numai sufletul ramane acelasi: infometat,vesnic cald in asteptarea unui suflet racorit de tristete,singuratate,timp.Apas zilnic pe un buton fictiv si repornesc aceleasi nevoi,numai una singura nu o pot reporni...ea aduna timpul broboana cu broboana,cladeste castelul in care tu,suflet trist sa-ti ai imparatia.

Iubeste cu sufletul si lasa-te prins de jocul zambetelor reciproce....

Adevarat versus Fals

Care este perceptia noastra despre "Adevar" si "Falsitate"? Este sau nu interpretabila aceasta situatie?

Ma rezum la cateva idei ,care sustin atat adevarul,cat si falsitatea.

Adevarul reprezinta pentru fiecare dintre noi in parte un fapt deja implinit,un eveniment care s-a incheiat,o clipa deja stiuta.Nu putem spune niciodata despre ceva ca este adevarat..in viitor.Cand vorbim la viitor intotdeauna este necesar sa lasam urma de indoiala.Si cu toate astea,majoritatea dintre noi folosim cu usurinta "adevarul" la viitor,credem in el,il sustinem,ne certam cu semenii,capatam aer de superioritate doar sustinand ceva de fapt imposibil.Si atunci,ne intrebam noi curios,care este diferenta la viitor intre adevar si falsitate? Raspunsul nu este nici complex,nici lamuritor: Niciuna. Viitorul poate fi atat fals..cat si adevarat.Oamenii vazuti (inchipuiti ) la viitor pot capata ambele nuante.Neexistand certitudini,avem tendinta sa "transpunem" ceea ce reflecta prezentul si pentru viitor.

Asadar...diferentele dintre adevar si fals nu exista in viitor..ele se regasesc doar la trecut si prezent.Insa ,stau si ma intreb,oare nu cumva cele doua sunt de fapt unul si acelasi lucru? "Cum"? s-ar intreba scepticii...pai,este simplu..ceea ce eu vad adevarat,este posibil ca tu sa vezi fals,si daca timpul a trecut deja peste acel eveniment,obiect,fapta, el ramane adevarat si fals totodata.Oamenii insa sunt cei mai greu de depistat in cele doua stari.Ei pot fi concomitent si adevarati si falsi,si de aici marea schisma care are loc incepand cu nasterea noastra pe pamant si pana la drumul cel de veci.Oamenii nu vor fi niciodata egali,niciodata cunoscuti pe deplin,nici macar de ei insisi.Ei vor avea in propriul ego atat adevarul cat si falsitatea,in egala masura.Faptul ca pare inegala diferenta dintre cele doua este data de oamenii din jurul nostru care ne "analizeaza" si dau verdictul de ..adevarat..sau fals.

Un lucru atat de banal ,am zice noi,ne tine departe de semenii nostri de cele mai multe ori..pentru ca instinctul nostru de compasiune se diminueaza pe zi ce trece....

Capatul lumii atins imaginar

Mergi pe o strada plina de oameni,o invalmaseala de nedescris,abia razbati si simti cum din toate partile oamenii au tendinta sa te izbeasca.Te opresti putin si incerci sa respiri,insa pana si aceasta banala operatiune iti este "interzisa".Inchizi ochii cateva secunde....si dispari.Ai calatorit in doar cateva fractiuni de secunda pana la capatul lumii.Multi ne intrebam unde si care este acest capat al lumii....sa fie polul...Nord sau Sud? sa fie o insula inca ne-descoperita? Sa fie un ice-berg permanent la latitudini australe? Tot ce conteaza este izolarea si linistea pe care le-ai descoperit inchizand ochii....
Oamenii au disparut,imbulzeala la fel....este liniste..vezi doar o intindere de apa,un clinchet subtil al valurilor,simti mirosul patrunzator al plantelor din jur...privesti ...si aprofundezi imaginea cu toate celulele retinei...
Respiri si simti ca oxigenul sarat iti alimenteaza venele cu un puls continuu si molcom.Nu reusesti sa deslusesti nici macar subtilul bubuit al inimii tale in bateriile timpanelor,canti...reciti poeme...dansezi...te arunci in apa ca un smarald magic si inoti nestingherit.Esti liber.Si in sinea ta simti ca asa ai fost dintotdeauna,ca pretul unui moment de liniste si libertate il reprezinta doar cateva secunde din imaginatia ta.Incerci sa lungesti momentul la nesfarsit...insa prezenta ta dincolo de imaginatie isi face aparitia...incepi sa simti din nou atingerile oamenilor in imbulzeala,claxoanele masinilor,sirene,mirosul de cauciuc ....toate fac parte din viata.

Oriunde ai fi ....sufletul si mintea te pot purta catre liniste ,fericire,libertate.
Asculta macar 1 data pe zi melodia ta preferata,danseaza,canta,imbratiseaza,saruta,razi si bucurate de tot.Ai atins ...capatul lumii !

Trecut,prezent si viitorul sumbru

Pasim pe aleea unei vieti...calcam cu atentie pe dalele trecutului,sunt marcate de urme pline de insemnatate,unele prezinta partile frumoase,incrustari ale clipelor de fericire iar altele dare adanci ale suferintei.Ne oprim pasii la limita dintre trecut si prezent..aici crevasa subzistentei sufletului coboara adanc in alee...sarim peste cu oarecare dificultate si pasim apasat ...lasand urma pantofului adanc imprimata in proaspatul ciment al dalelor de prezent....nu tinem cont de multe amanunte si terfelim totul in cale...ramanand in urma noastra doar dare ...neuniforme si inestetice...trecutul pare atat de frumos...de aici din jungla prezentului....Ajungem la marginea prezentului....si zarim in fata noastra cararea viitorului...pietruita,cu pietre colturoase si fara marcaje evidente...fara locuri de odihna sau contemplare...o alee a lipsei de speranta,o neprielnica suprafata de aderenta a viselor...un stop !

Iubeste-ti trecutul,respecta-ti prezentul si teme-te de viitor !

Oamenii sunt la baza Omenirii !

Leul din Jungla sau Pisica de Acasa ?

Cu totii avem un temperament schimbator,pretindem ca suntem calmi cand de fapt ne dorim diversitatea furiei,ne lasam condusi de sentimentul prim avut in orice imprejurare si cu toate acestea cugetam raspunsul final catre orice impuls.Suntem exact ca leul din jungla sau pisica de acasa....si cu toate acestea..unii dintre noi lasam la o parte unul din cele doua tipuri de caracter pentru cea mai mare parte a timpului.

De ce?

Poate ca intrebarea aceasta este mai mult decat retorica...niciunul dintre noi nu va sti sa raspunda perfect corect atat timp cat nu suntem in balanta celor doua comportamente...

Visam adesea cu ochii deschisi la momentul echilibrului launtric..atunci cand nici impulsul de moment nu ne poate naviga miscarile buzelor,a bratelor sau picioarelor...dar nici ratiunea si cugetul cumpatat nu ne poate opri bataia inimii si pret de cateva clipe macar ploapele se impreuneaza rapid..respiratia creste si freamatul interior devine exterior...

Pasim in jurul lucrurilor care ne plac precum regele junglei..cu maretie si fosnind tot ce ne sta in cale..sau precum matza care calca lin,fara zgomot...torcand usor a multumire?

E o simpla zi de joi....cu simplul si maretul soare sus pe mijlocul boltei....si totusi nimic nu este simplu....nici macar alegerea propriului caracter .

O zi minunata in continuare !

Primul Blog

Intotdeauna cand incepi ceva nou,intr-o locatie noua,pe un plan cu totul nou folosesti cuvantul :"primul",dar oare alte cuvinte sau expresii n-ar fi mai potrivite?
Sa luam exemplul de fata(al meu) ,laitmotivul intrarii...
Bloguri am scris inca de pe vremea cand termenul nu prea exista...jurnalul personal de idei asternute il tineam pe un produs al Cahiro S.A. sau Gherla ,cu foaie velina sau nu...inceputul anilor 90 si nu numai.Asadar..nu este chiar primul meu blog,nu are sa fie nici ultimul si probabil nu este fix la jumatate....si atunci..cum sa il denumesc eu mai corect? Blogul de mijloc cu potential plus? suna caraghis ,stiu, tocmai de aceea n-am sa-i dau un titlu anume..il las pe cel deja ales..impropriu...
Toti facem cu timpul astfel de alegeri...uneori uitam deliberat..ca primul sarut nu a fost de fapt acela...care ne-a placut noua mai mult...
Ca Primii pasi...nu sunt neaaparat cei pe care i-au fotografiat parintii,ca multe evenimente "prime" nu au survenit in ordinea cunoscuta de noi...si cu toate astea..cuvantul il folosim foarte des...."Prima Data"
Las "cerneala" virtuala sa se usuce acum...si meditez la viitorul blog..sau mai corect spus la unul dintre viitoarele bloguri...
O zi minunata !